'ARTĂ, arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o ţară etc.) care aparţin acestei activităţi. ◊ Loc. adj. De artă = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare si anumite cunostinţe. - Din fr. art, lat. ars, -tis.
Sursă : DEX'98 (22858)  - RACAI

'ARTĂ s. 1. v. măiestrie. 2. artă abstractă v. abstracţionism; artă aplicată v. artă decorativă; artă decorativă = ornamentică, artă aplicată; artă nonfigurativă = abstracţionism. 3. artă regizorală v. regie; artă scenică v. scenografie; arte frumoase = bele-arte. 4. artă culinară v. gas-tronomie.
Sursă : Sinonime (172480)  - siveco

'artă s. f., pl. 'arte
Sursă : DOR (224175)  - siveco

'ART//Ă ~e f. 1) Formă a activităţii umane care oglindeste realitatea prin imagini expresive. ~ populară. ~ poetică. 2) Totalitate a operelor dintr-o epocă, dintr-o ţară, care aparţin acestei activităţi. 3) Fiecare dintre modalităţile de exprimare a frumosului, a esteticului. ~ cinematografică. ~ teatrală. ~e plastice. 4) Totalitate de cunostinţe si de priceperi, necesare pentru activitatea într-un anumit domeniu. ~ oratorică. ◊ ~ militară ramură a stiinţei militare care se ocupă cu teoria si tactica acţiunilor de luptă. [G.-D. artei] /<fr. art, lat. ars, artis
Sursă : NODEX (323750)  - siveco